sâmbătă, 5 octombrie 2013

motiv

zâmbesc uneori
în amintirea unei amintiri
în culisele unei iubiri
în amăruiul unei amăgiri
sub umbrela unei priviri
în lacrima unui regret
ca şoaptele unui secret
zâmbesc discret,
în palide culori
un curcubeu împrăştiat de nori...
cu un surâs dat vieţii
ca un bir,
tribut al clipei
unui ceas martir.
să nu te miri,
am pentru ce zâmbi
deşi mi-s muşchii feţei amorţiţi
de când nu eşti
şi nu-i nimic în jur ,
ci numai vântul, veşnic trubadur.
te mai găsesc,
aşa cum mi-ai rămas
un gând răzleţ,
un vis rebel,
un pas,
o primăvară, crez,
un câmp de dor,
o aripă întinsă către zbor
cuvânt nezis,
iluzii,
necuprins...
da, uneori, îmi vine să zâmbesc
asemeni unui om ce-a iscălit
destinul ca pe-un vers
şi-adoarme mulţumit
gândind
că-i mult mai mult decât spera un timp
tot ce-a trăit şi n-a închipuit
prin simplul fapt
că s-a ştiut iubit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu