miercuri, 18 septembrie 2013

cuvinte

am scris de-atâtea ori atâtea rânduri
şi mai nimic în ele n-aţi văzut
erau, pesemne,noduroase scânduri
din care, mult mai bun, un pat mi-aş fi făcut.
dar vreau, acum , la un final de clipă
(că numai clipa o avem mereu)
să iscălesc, fără să port vreo pică,
toate ce-am scris, în care n-am fost zeu.
ci doar un om, cel dintr-un rest de lume
o adiere nu mai mult de-un ceas
trăire încalcită-n semne,urme,
în  litere dând sufletului glas.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu