vineri, 17 mai 2013

mai mult ca ieri...


departe-ai fost, departe mi-ai rămas
ca un ecou al nu ştiu cărui glas
ca un cuvânt ce nu s-a vrut rostit
în nu ştiu câte zări ce-au asfinţit.
departe eşti, departe îmi vei fi
nu văd cum să te pot azi încropi
doar din fantasme, gânduri şi păreri
când tot departe eşti ,mai mult ca ieri...
să ştergem din cuvinte un cuvânt
tăcându-l cum el ne-a tăcut mormânt
uitând că ne-am fost unul altuia departe,
să ne jurăm că doar pământul ne desparte.

8 comentarii:

  1. ...minunat si straniu...de parca ar fi totul exact altfel, adica " aproape-ai fost, aproape mi-ai ramas..."....

    mi-a placut mult!

    Ovidiu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. buna,Ovidiu! da, asa e uneori, cand crezi ca e, exact atunci e totul numai ce credeai ca e nu-i ioc! :) seara buna si multam de cetire !

      Ștergere
  2. Rânduri de suflet...calde! O toamnă bună!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc, Alexa, de trecere! aur in suflet mai mult decat in toamna iti doresc!

      Ștergere
  3. ...gândurile tale puse în poezie pătrund în suflet de fiecare dată, simplu, clar, curat ...vreau să-ți spun că această poezie, din punctul meu de ....simțire :)....rămâne ca un arhetip a tot ce am citit până acum.....Îți doresc o viață frumoasă! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. multumesc, Ovidius! mereu atent, mereu prezent...zile bune si tie!

    RăspundețiȘtergere
  5. Am trecut să te salut și să mai respir odată aceste minunate versuri...:) Cu bine!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi-a fost dor de versurile tale... :)...și-mi plac ...mai mult ca ieri :)) Cu bine!

    RăspundețiȘtergere