tratament

m-am molipsit de-o boală rară,
refugiul într-o lume doar a mea,
visez cu ochii larg deschişi spre viaţă
ca o fereastră în miezul iernii spartă
...dar de o vreme,
mă vindec zilnic de visări,
tratându-mă cu doze de realitate...
înghit câte un pumn de zile capsulate,
colorate în alb negru,
nu care cumva să uit a face
diferenţa între zi şi noapte
printre atâtea ore  de absent.
astăzi m-am vaccinat
împotriva dezamăgirii
mi-am zis că merită să-mi asum riscul
unor efecte secundare
ca deznădejdea
sau alte eventuale tulburări de sentimente,
însoţite de tremurul necontrolat al inimii,
slăbită de tine
cred că voi scrie o poezie despre viaţă
aşa cum   va mai fi
în urma tratamentului prescris
de un destin înfofolit într-un halat imaculat
sub care stă ascuns, sarcastic, implacabilul...
el nu-i obişnuit cu mila
prescrie timpul în formule şi reţete
ce niciodată nu dau greş
doar rezultatul e mereu acelaşi