miercuri, 9 ianuarie 2013

Era Adevărului


nu m-aţi secătuit nicicând de vlagă
chiar de-am trăit mereu mai mult în umbră
din caierul tăcerii dându-mi treabă
eu mi-am luat timpul - furcă mult mai lungă.
pe când pe voi vă speria sfârşitul
eu, rabdător, priveam micimea lumii
căci mie niciodată asfinţitul
nu mi-e sfârşit, oricât mai speră unii.
mereu m-aţi pus la colţ, pentru ce vină?
ştiu, glasul meu ades incomodează
dar v-aţi fălit cu palidă lumină
căci nu-i lumină, fără mine, trează.
destul de-acum cu era mincinoasă
e rândul meu să fiu purtat pe braţe
m-aţi izgonit, acum vă fiu pedeapsă
scuzele voastre? vorbe de paiaţe!

2 comentarii:

  1. Vibratii noi! Ma bucur nespus ca ai prezentat atat de frumos noua era...Era adevarului!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. poate ca am fost doar cuvantul de deschidere, sper eu :) multumesc, Ovidiu!

      Ștergere