miercuri, 16 ianuarie 2013

concluzie


să nu crezi că va fi uşor să mi te scot din suflet!
mintea am reuşit s-o păcălesc
am răsucit cheia imposibilului în uşa
pe care obişnuiai să-mi pătrunzi în gânduri...
deasupra ei am pus un clopot vechi
astfel, de fiecare dată când încerci o revenire,
să te întâmpine cu tânguirea nu-ului din glasul meu
ochii mi i-am ascuns după o grea perdea a resemnării...
însă cu sufletul e altfel de poveste!
odată ce-ai păşit în el
ţi-a devenit culcuş, oglindă, casă...tot
acum mi-e teamă să privesc pe geamul lui,
te-aş regăsi în orice milimetru !
îl stăpâneşti şi nu-mi mai aparţine;
priviri, contur, amprentă, şoapte...tu în toate !
chiar nu am cum să te scot din el...
mult mai uşor mi-ar fi să uit că am un suflet.

4 comentarii:

  1. parca mi-ai citit gandurile... :) frumos

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc, Valentina, pentru apreciere! poate ca citesc,-intr-adevar, gandurile altora din intamplare, doar ca scriu din trairile mele . Numai ganduri bune iti doresc!

      Ștergere
  2. foarte frumos!felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc din suflet! ma bucur ca te-a incantat concluzia mea :)

      Ștergere