despre mine

Fotografia mea
Piatra Neamt, Romania
'când iubeşti, Mâine e prea târziu...'' Oana Ostafi

Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 25 iulie 2012

prăbuşire

Îmi vine să-mi iau câmpii mâine
dar încotro s-apuc?
unde privesc, doar goliciune
şi ofuri de năduf...
Atâtea feţe fără zâmbet
şi pentru ce-ar zâmbi?
când rânced e a al lumii suflet,
la ce bun a mai fi?
Zilnic îmi zic, poate odată,
în nu stiu  care lumi,
voi fi ce-am vrut să fiu, o şoaptă
nu strigăt de nebuni!
O şoaptă, să mă cânte vântul
pe orişice tărâm...
Dar surdă-i lumea ca pământul;
de ce să mai rămân?
Să plec, îmi spun, să plec
dar unde şi întru ce folos
când viaţa pare că-mi ascunde
tot ce ştiam frumos?
Pe unii îi aud spunând
„încearcă să trăiesti!„
am încercat dar până când?
nu-mi par trăiri firesti...
Altii ridică sec din umeri
„nu poţi, du-te atunci!
eu chiar m-aş duce fără temeri
şi-n hăul unei stânci
cum aripi nu mai am  demult
curând m-oi prăvăli
şi uite-aşa, nu stau, nu fug...
de-acum, fie ce-o fi!

luni, 23 iulie 2012

piatra-i piatră

mai bine uită-mă sau mult mai bine iartă
că nu ţi-a fost sufletul meu o daltă
că n-am ştiut din piatră să te schimb
în zeul unui timp cu vise nimb.

mai bine ceartă-mă sau fă cum crezi mai bine
eu n-am stiut să-ţi fiu la înălţime
nu eu sunt culme, dragostea mi-e munte
pe când tu eşti un stei cu nori pe frunte.

mai bine, crede-mă, nicicum n-aş fi putut
să-ţi fiu în alte feluri decât sunt
doar a fi om  e felul meu de-a fi
şi nu mai cred în pietre ce par vii.

bloguri vizitate

Translate