despre mine

Fotografia mea
Piatra Neamt, Romania
iartă,uită și nu privi-napoi, dacă vrei să valoreze clipa.

Totalul afișărilor de pagină

vineri, 6 iulie 2012

stai!

eu nu-ţi pot spune hai,
nu strig nici du-te!
şi nu-ţi pot cere dă-mi ce nu mai ai
când toate aşteptările-s cernute
ce să-ţi mai jur
când tu te-ndepărtai?
de altfel, nu-ţi pot cere mai nimic!
ce mi-a ramas, mi-e singura dorinţă:
tu să-mi fii tot!
cum altfel să-ţi mai zic?
doar tu-mi eşti pentru suflet locuinţă.
şi mă întorc
de unde am plecat…
cum să-ţi spun stai
când nu ţi-am spus să pleci?
dar cum tăcerea-i uneori păcat
la fel şi zilele-s ciorchini de visuri seci.
şi nu-ţi pot spune du-te
dar nici hai
doar te privesc
rugându-te mai stai!

fii tu!

să vii, când nimeni nu te mai aşteaptă
să râzi, când vrei în lacrimi să te pierzi
să urci în fapte
cu mai mult de-o treaptă
să plângi cum plânge omul fără crez!
să lupţi, chiar şi atunci când ai doar gândul
să vezi, oricât de beznă-i ziua ta
să crezi, chiar de potrivnic ţi-e pământul
să iubeşti viaţa, chiar de-i palmă grea.
de par numai cuvinte, tu mă iartă,
le spun ca pentru mine, să nu uit
că asta-i soarta, de-ncercări curtată
şi nu-i prezent, fără un timp trecut.
orice să faci, orice, numai să fie
trecerea ta, o urmă de neşters!
de rostul ţi-e nebun, fii nebunie...
fii tu şi fă-ţi din suflet univers!



Be yourself! (traducere de Laura Cristina) 

To arrive when there is no one waiting
To laugh when in the tears you’d want to lose yourself
To climb in works a lot more than a step
To cry the way a hopeless man would cry.
To fight even when all you have is thoughts
To see even when the darkness is your day
To keep believing even if the Earth should come against you
To love when life’s a heavy slap.
If they seem only words, forgive me
I say them as for me, lest I forget that this is destiny
Courted by trials and there is no present without a passed time.
Do whatever, whatever you may do to make your passing
An indelible trace
If your purpose is mad, be madness
and make your soul your Univers

miercuri, 4 iulie 2012

refuz

O, n-am eu loc
în lumea voastră, timpuri!
dar, sincer, nici nu cred ca l-aş mai vrea;
voi, ce-aţi ascuns şi zborul
în nisipuri,
într-o clepsidră m-aţi încătuşa!
voi, clipe, cereţi lacrimi
pentru zâmbet,
cereţi mai mult de-o viaţă
pe un vis!
de poti închide sufletul în sipet,
pentru vecie,
l-ai lăsa închis?
„e viu şi va rămâne ani o mie!„
îmi strigă şi trecutul
în complot.
vai, suflete, decât s-ajungi mumie
mai bine fii
atât cât poţi, cât pot!
chiar ai nevoie de eternitate?
chiar merită să-ţi tot refuzi trăiri?
e ca şi cum ai merge mai departe
desculţ,
pe-un drum cu cioburi…
de-amintiri.

dialog

adică, spune-mi
ce să înțeleg?
e totul scrum?
pierdută mi-e speranța?
nu pot să cred
cum pe pământu-ntreg
nu pot însămânța
iubirii viața?
poate că eu pricep mai greu
te rog,
adu-mi tu soare pe-al meu cer de gânduri
că prin furtuni
e noapte mai mereu
și pier în ne-nțelesuri
vorbe, rânduri...
mai bine hai să ne vorbim deschis
eu te iubesc
tu m-ai iubit vreodată?
e viața timp real
sau doar un vis?
tu lămurește-mă,
de nu,
rămân o piatră!

marți, 3 iulie 2012

cumva

în felul tău, tu m-ai iubit...
am înţeles târziu,
nu pot să mint,
doar că ţi-am fost mai mult un asfinţit,
decât un răsărit, ce-am vrut să-ţi fiu!
în felul tău,
ai regretat ceva...
prea ne-am dorit să fie totul
cum n-a fost,
prea n-am ştiut,
când eu,
când tu
şi-am rătăcit emoţii de-nceput!
în felul tău, eu ştiu că încă vrei
să nu-ţi fiu ca un templu,
ci un zeu!
dar, spune-mi tu,
eu chiar nu mă pricep,
cum să te mai iubesc
de nu-ţi sunt eu?

bloguri vizitate

Translate