despre mine

Fotografia mea
Piatra Neamt, Romania
'când iubeşti, Mâine e prea târziu...'' Oana Ostafi

Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 31 martie 2012

urme

cam aşa,
doar un ciob mai la dreapta
zic, oftând: "parcă nici nu s-a spart..."
"e... la fel!"
nu-i la fel, dar n-am alta
nici nu vreau
cât de noi n-am uitat
nu ştiu, zău, cum sau cât mă va ţine
şi nu cred
să mai poată zvâcni
prea sunt urme de dor
şi de tine
prea adânci s-o mai pot întregi
nu-i la fel...
dar e vie şi luptă
(o ştiai, nu întreb de-o mai ştii)
de nu crezi
taci puţin şi-o ascultă
bate-n şoaptă...o poţi auzi.
nu mai strigă
a plâns mai devreme
iar acum parcă prinde-a pulsa
de-ar uita
de te-ar scoate din vene
ar mai bate un timp
dar nu vrea.

miercuri, 28 martie 2012

pur si simplu

pot face stelele rotunde
şi luna roz, luceferi trei
noi universuri în secunde
doar uită-te în ochii mei

pot îmblânzi un dinozaur
din fluturi pot preface zmei
din norii poleiţi cu aur
storc ploi de must şi ceai de tei.

pot gâdila să râdă vântul
în hohote ca moş crăciun
atâta doar: să-mi crezi cuvântul
că nu-i un joc de om nebun!

pot face lumi îngemănate
şi plopii câte doi, ca soţi
pot face tot cât cred în toate,
doar tu să mă iubeşti nu poţi.

marți, 27 martie 2012

Furtună şi senin


Să nu-mi laşi sufletul 
să plângă,
oricât mi-s ochii de ploioşi,
opreşte norii să-şi înfingă,
în ceruri,
colţii veninoşi.

Dacă va fi să-mi fie teamă,
că nu e vreme pentru noi,
adună-mi visele
în palmă 
şi spală-mi gândul
de noroi.

 În doi vom merge
prin furtună,
ca două vâsle ce împing
năvala apelor în urmă,
spre al iubirii ţărm,
înving.

Iar de s-ar îndura destinul
să-ndrume luntrea
către port,
zâmbind, vom ancora seninul
în sulfet, în priviri,
în tot.

duminică, 25 martie 2012

urma gandului

parcă le văd... perechi, perechi,
gânduri spre hău gonite;
nici bine nu-ncolţesc
şi trec,
de soartă nedorite,
păşind spre Nu-ul abisal,
uitate în niciunde...
crud tumult, 
murmurul final
în glas mi se ascunde.
doar ochii mei,
cândva căprui,
pătaţi de multe umbre,
păstrează urma gândului 
rostit în timpuri surde...
noroc de zâmbet,
cât mai e
că-mi luminează clipa
altfel m-ar prinde ploile
şi m-ar nunti risipa,
ca fără rost să-mi pară tot
şi pasul şi popasul...
dar cât zâmbesc,
în suflet port
speranţelor pripasul.

bloguri vizitate

Translate