despre mine

Fotografia mea
Piatra Neamt, Romania
'când iubeşti, Mâine e prea târziu...'' Oana Ostafi

Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 18 februarie 2012

nimic

zici că-i o zi
după oricare noapte
cum înverzeşte câmpul după ploi
zici că e da
mai mult decât un poate
că-i îndeajuns
atâta nu în noi

zici că n-aduce anul
cât o clipă
şi pentru clipă să aştept oricât
că şi destinul uneori abdică
doar să zâmbesc
să nu ştiu de urât

eu nu mai zic nimic
de multă vreme
deşi te cred şi vreau
n-am cum să lupt
e prea târziu...
îmi curge nu prin vene
mai pot zâmbi?
nu, nici măcar atât! 

miercuri, 15 februarie 2012

soluţie

m-am rătăcit…
demult şi prea departe
în gânduri
şi tăceri întortocheate
iubirea m-a închis
pe dinafară
iar lipsa ta
e noaptea mea polară.
voi rezista,
întreb ca pentru mine,
în bezna unui timp
fără iubire?
nu mai incerc să-mi fac bârlog
din vise
ştiu că şi-n vis am uşile închise.
mai bine dorm...
adorm o veşnicie
din ce-ar fi fost
şi nu a fost să-mi fie.

duminică, 12 februarie 2012

anti teza


În viaţă, vrei, nu vrei, paradoxal
e totul complicat şi prea banal
faci totu-n fugă dar rămâi pe loc
şi suflete îngheaţă lângă foc.
E totul trist…noi măşti purtăm râzând
de om sătul de toate şi flămând
de viaţă… doar grimase fără rost!
Toţi suntem genii, nimeni nu e prost
Dar azi, când asortăm un da cu nu
spui că ştii tot dar, spune-mi, ce ştii tu?
Că te-ai născut pentru un timp anume
ai un destin şi, mai presus, un nume
faci tot ce poţi… normal! să faci mai mult
n-ai fi putut, oricine-ar fi cerut!
Deci, cum să schimbi o lume-n care-ai fost
nici singur geniu şi nicicum un prost ?
mai bine fugi, chiar de rămâi pe loc
paradoxal, norocu-i nenoroc!
Ce vină ai? Niciuna, doar eşti om
şi-n timpul tău, iubirea-i un sindrom!

bloguri vizitate

Translate