cerul cărunt îşi ninge-nţelepciunea
lumii strigând „tu iartă ce-i trecut”
nor de anafură împărtăşeşte lumea
pământul îmbibat de lacrimă e mut
dar ce noroaie nu-s în astă lume
câte razboaie nu v-au răstignit?
dorinţa de-a mai fi,ca prin minune,
ning-a iertare, ninge...nesfârşit!
eu, fost copil ce n-am uitat vreodată
a mai privi cu mari doi ochi căprui
şoptesc 'mulţam!' zării de om certată
sărut un fulg, iertând orice, oricui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu