joi, 27 decembrie 2012

dar tu?

te aşteptam pe când credeai că număr
negrul absurd al zilelor ce curg
te aşteptam...
îmbătrânea pe umăr
un dor de noi, zâmbind unui amurg.
imaginam că ne va râde-n plete
acelaşi vânt uimit de-mbrăţişări
nu întinam cu gânduri deşuete
altarul unui vis născut din ieri
dar mi-ai fost singur lacăt fără cheie
un timp crucificat de-ateul Nu
ori, de-ar fi mâine zeii să încheie
acest absurd,
eu tot te-aştept...
dar tu ?

6 comentarii:

  1. Tocmai cand credeam ca ai întors pe toate fetele sentimentul despartirii, iata ca mai descopar un poem care-l abordeaza din alta perspectiva! Si totul invelitoarea intr-o frumoasa mantie de cuvinte, ca un pachet de Crăciun. Hotărât lucru esti o maestra a spuselor versificate in diapazon romantic, Mirela. La mulți ani si multe bucurii in anul care vine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) multumesc pentru prezenta pe blog si atentia cu care lecturezi cele scrise de mine. Maestra e mult spus, nu modestia ma indeamna sa refuz numirea, ci realitatea de care sunt foarte constienta si care-mi aminteste mereu ca locul meu e doar aici, printre cuvinte etalate pe un blog . Multumesc pentru urari si fie ca anul nou sa ne aduca tuturor mai multe impliniri tihnite !

      Ștergere
  2. Cu fiecare poezie conturezi sentimente adanci, sentimente care imi tresalta sufletul in mine. Fiecare cuvant e pus exact acolo unde trebuie. Simt cum fiecare cuvant arde, cum fiecare virgula inclina compasu pentru un cerc complet. E o putere in cuvintele astea, le simt asa de diferit..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. iti multumesc,Vali, pentru lectura si impresii. Ma bucura ca poti simti gustul din miezul cuvintelor!

      Ștergere
  3. multumesc pentru lectura! admir in egala masura tot sufletul care mai cauta poezia.

    RăspundețiȘtergere