duminică, 11 noiembrie 2012

voi...



când lumea naşte lumi şi universuri pier
noi doi, de viaţă spâni rănim acelaşi cer
priviri tăioase dor, tăcerile mai mult
doar amintirea-nor mai plouă a trecut.
şi zile pierd; repet secunde fără rost
spoite de absent în zâmbetul anost.
de unde-atâtea uri, când în simţiri credeam?
ce lacăte la guri, ce fulgere în geam...
e toamnă, înţeleg şi mi-amintesc să mor
cu fiecare-ntreg ce-i decimat de dor.
e toamnă...ne va fi, cât vom uita de noi
în piept îmi vor stropi însingurate ploi.
să-ntreb de ce şi cum sau să blestem de sorţi?
zadarnic suflet scrum uitat de tot şi toţi...
să strâng din dinţi, să plâng crucea unei dorinţi?
degeaba, ca oricând, de tu încet mă uiţi.
voi rupe doar din zări fâşii de răsărit
ca fostele-mi visări să nu ajungă mit.
voi presăra cuvânt în tot ce mi-a rămas
să mai exist cât sunt, cât umbra-mi face pas.
voi (zic, abia crezând) voi face nefăcut
deşi abia mai sunt şi mâine nici atât.

3 comentarii:

  1. Un poem care nu te poate lasa indiferent datorită intensitatii lui. Intensitatea e o calitate, dar poate deveni si un balast atunci cand atinge granița patosului. A fost pacatul lui Adrian Păunescu, care s-a balansat între liric si patetic. Sunt mulți care fac confuzie între cele doua categorii si se lasa induiosati pana la lacrimi tocmai de patetismul versurilor lui, crezand ca e poezie "mare".
    Poetul adevărat știe sa-si struneasca

    RăspundețiȘtergere
  2. Apropos de "poezia" bardului de la Barca voiam sa spun ca poetul adevărat știe sa-si struneasca limbajul poetic astfel încât intensitatea lui sa nu se manifeste in dauna intensitatii sentimentului însuși. Teza mea este ca verbiajul (oricât de bine ar suna)iar metaforele, oricât ar fi ele de întâmplare, mai degrabă ucid poezia decât o sprijină. Eu cred ca nivelul priceperii tale in versificatie este atat de înalt încât ai atin faza in care te poți dispensa de mijloacele menite sa-ți aducă aplauze ușor castigate, făcând apel la cele mai discrete, care, chiar dacă nu-ți asigura același "succes de casa", îți garantează in schimb un loc printre "maestri".
    Îți doresc succes.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulțumesc, atât comentariului, cât și aprecierilor tale. Sincer, simt că acea pricepere, de care pomenești, e mai curând o izbucnire a zbuciumului interior, iesit la suprafață ca un vulcan de emoții, ce nu-ți permite să-l modelezi. Pur și simplu îl scrii, așa cum vine.

    RăspundețiȘtergere