luni, 8 octombrie 2012

nelinişti


pleacă!
i-am şoptit toamnei disperate
să-nghită totul de nimic cuprins
da, pleacă!
i-am spus nopţii înşelate
de fiecare somn de ochi deschişi învins
plecaţi şi voi!
strig zilelor deşarte;
eu nu în zile viaţa-mi socotesc
e rândul tău, stăteam  să-ţi spun, hai, pleacă!
dar am tăcut...
aş...
vreau să mai trăiesc!

4 comentarii:

  1. Din nou, un poem admirabil prin gravitatea continutului, maiestria construcției si dramatismul tonului. Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  2. Rămâi ce ești, ce nu, nu fii nicicând,
    ne leagănă speranța ca un vânt... - scrii minunat, Mirela.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc frumos, Mihail! promit sa fiu macar cat sunt, un om... intr-un cuvant :)

      Ștergere