stai!

eu nu-ţi pot spune hai,
nu strig nici du-te!
şi nu-ţi pot cere dă-mi ce nu mai ai
când toate aşteptările-s cernute
ce să-ţi mai jur
când tu te-ndepărtai?
de altfel, nu-ţi pot cere mai nimic!
ce mi-a ramas, mi-e singura dorinţă:
tu să-mi fii tot!
cum altfel să-ţi mai zic?
doar tu-mi eşti pentru suflet locuinţă.
şi mă întorc
de unde am plecat…
cum să-ţi spun stai
când nu ţi-am spus să pleci?
dar cum tăcerea-i uneori păcat
la fel şi zilele-s ciorchini de visuri seci.
şi nu-ţi pot spune du-te
dar nici hai
doar te privesc

rugându-te mai stai!