va urma

de-ai şti ...
tot ce mi-ai spus am vrut să cred,
chiar şi-n tăceri îţi căutam răspuns!
acum atâtea vorbe se reped
să-mi certe sufletul de lipsa ta răpus.
a fost de-ajuns o dată să întreb
„pe când?’’
şi pentru prima oară m-ai privit
cum n-ai privit până atunci,
nicicând
atâtea taine m-au rănit tacit!
le-am desluşit...
poveri păreau a-ţi fi
şi cât de mult am vrut să nu-nţeleg!
de ce-ai tăcut?
orice aş fi crezut
uiţi...fără tine sufletul mi-e bleg!
îl târâi după mine ca pe-un leş
doar tu-i erai mai mult decât destul...
acum, nici sorţii veşnic ne-nţeleşi
nu-l vor prin preajmă,
prea a fost credul!
şi orice zi, de-atunci, e ca un film
cu amintiri din ce-am trăit cândva
cu doar o replică a ta " n-a fost să fim"
iar eu tot căutând un  "va urma" .