goluri de cer

mai toată viața m-au urmat furtuni;
prin ploi de reci cuvinte am pășit .
m-au biciuit
rafale de minciuni
și fulgere în suflet m-au lovit.
speram în soare,
zâmbet și culori...
al cui e cerul ăsta pământiu?
mereu mai greu,
mereu mai plin de nori...
luați-mi cerul,
nu mai vreau să-l știu!
că-mi va rămâne-apoi

un gol bizar
și liniștea va țese pânze-n gând ?
măcar nu voi mai crede

în zadar
într-un senin ce nu-mi va fi nicicând.