miercuri, 27 iunie 2012

destul

îngenunchează-ţi, suflete, dorinţa!
nu-i rândul tău să zbori,
nu mai ai când;
cu orice zi stăpână-i neputinţa
ce-mi conturează goluri
şi în gând...
încărunţesc speranţele,
bătrâne,
nu vor mai prinde aripi către zori.
obişnuieşte-te, cumva, cu astă lume,
în care nu trăieşti
dar nici nu mori.
iartă-mă tu
că-ţi cer să uiţi de tine
căci eu nu cred vreodată a-mi ierta
că te-am lăsat să-ngenuchezi, minune,
ce-aveai mai scump,
puterea de-a zbura!

3 comentarii: