des...iluzii

eu n-am cerut

minuni să se întâmple

destulă mi-e minunea că trăiesc

să mă trezeşti

cu un sărut pe tâmple

părea si gândul
cuget nefiresc.

acum mi-e frig...
e visul cel din urmă?
ori poate-i sufletul
de doruri zgribulit?
minune eşti
dar soarta te amână
iluzii  îmi rămân...
şi un sfârşit!

mă dor atât
dorinţe fără leacuri
un imposibil egoist,
trecut...
ce drum abrupt !
e viaţa doar o pantă
pe care veacuri
pier într-un minut ?