vineri, 20 aprilie 2012

mereu...

mereu în aşteptarea
nu ştiu cui,
la orice semn tresari ca o fecioară…
să fie el ?
ştii bine că el nu-i,
pe cât de verde-i clipa, brusc e-amară...
mereu în căutarea ştii tu cui,
îl vezi în orice chip, ascuns în zâmbet;
să fie el?
e umbra nimănui
dar fiecare umbră fură suflet...
în fiecare o speranţă pui,
cum a trecut de geam, cum ţi se pierd
senini cândva, aceiaşi ochi căprui
înnourati de dor,
ce tot mai cred.
mereu în aşteptare...
cât mai poţi
să-l cauţi peste tot, poate-l zăreşti?
când, bine ştii, străini veţi fi…
nu-s sorţi
ce să vă lege
oricât îl iubeşti!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu