înseninări

Apăsător nimic mă împresoară,
mă gâtuie
un laţ de resemnări;
respiră!
râzi!

spun ochi de căprioară...
nu-i verde timpul  fără de iertări .
Cum altfel vei zâmbi

prin curcubeie,
de nu-ţi laşi cerul
să dezlege ploi ?
de asfinţit dezbracă-te, femeie!
cu răsărit să te-nveşmânti apoi.