mă prăbuşesc
de-atâtea ploi înfrântă
oricât înaintez nopţi te ascund
nu-i truc, nici basm
nu-i un coşmar...e-o luptă
nici viaţă nu-i
deşi o mai confund.
mi-e pasul scurt
şi urma adâncită
car multe pietre adunate-n piept
mi-e gândul greu si-s prea demult pornită
dar mi-am promis că merg
pe drumul drept
demoni de lut cu vorbe de năpastă
destramă cerul
de mult zbucium supt
tu mă aştepţi
o candelă-n fereastră
păstrează visul nostru viu,
eu lupt.
mai sper să pot
de vulturi să mă apăr
poate ajung de creste să mă ţin
spune-mi atât
că visul nostru-i teafăr
să mai înfrunt
abrupt drumul... destin
de-ai să mă vezi
vino-mi, de vrei, în cale
toiag să-mi fii când n-oi putea păşi
n-am să renunţ
dar nici să merg agale
nu pot,
când ştiu că ne vom regăsi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu