necântec

azi mi-a zâmbit 

un stol de rândunici

chiar şi un bulb de ghiocel buimac

şi-a ridicat privirea din pământ

şoptind că-i timp de cânt

numai eu tac

aş îndrăzni să spun şi eu ceva

dar viscol sunt şi ger şi vreme rea

cu ierni pe umeri şi troieni în gând...

mi-s paşii trişti

cât primavara mea
nu e aici
altundeva pictează înfloriri
pe alt pământ se zvântă-n răsărit
te-aş întreba, iubire, mai exişti
ori m-ai uitat captivă-n amintiri?
privind cu jind mieluţii brumării
mai lăcrimez un fulg
dar ce-am gresit?
cât soare crezi că vreau
de nu mai vii?