nimic

zici că-i o zi
după oricare noapte
cum înverzeşte câmpul după ploi
zici că e da

mai mult decât un poate
că-i îndeajuns
atâta nu în noi

zici că n-aduce anul
cât o clipă
şi pentru clipă să aştept oricât
că şi destinul uneori abdică
doar să zâmbesc
să nu ştiu de urât

eu nu mai zic nimic
de multă vreme
deşi te cred şi vreau
n-am cum să lupt
e prea târziu...

îmi curge nu prin vene
mai pot zâmbi?
nu, nici măcar atât!