amăgiri

Ce hău îţi curge, astăzi, din privire
şi tot cuvântul, parcă, numai tună…
Să fi crezut, eu, că-mi jurai iubire
în liniştea ce-mi prevestea furtună?

Ce clopote se-aud în depărtare?
Ce scâncete par alintări promise!
De ce-mi porţi nori, in locul unui soare
în orice-ai spune ? nu-s simţiri, nu-s vise…

Ce vânturi bat în amintirea noastră
şi cât nisip aştern peste speranţă !
-furtuni de amăgiri, vreme nefastă-
doar nopţi vom fi, nicicând o dimineaţă!

Ce ţi-am greşit când îndrăzneam a cere
doar sentiment, nicicum întunecime ?
ştiam iubi şi tainica-ţi tăcere…
Ce hău e-n noi , ce aspră adâncime!