Nu ştiu în care zi sau pe ce stradă,
eu, primul pas, ori tu să-l fi făcut…
ce ochi au vrut ca sufletul să vadă
zori de-nceputuri, drum neînceput?
Puteam să trec iar tu puteai rămâne
goi de privire, de simţire goi
având un mâine eu, tu un alt mâine,
fără un ieri să-l amintim în doi.
Colecţionari de zboruri şi de vise
de-atunci purtăm iubirea în surâs
şi nu-s cuvinte spre a fi descrise
tăceri ce au atât de mult de spus.
si de ce a fost sa nu mai fim?
RăspundețiȘtergerein poezie nu am incetat sa fim, draga anonim :)
RăspundețiȘtergereSuperb! :)
RăspundețiȘtergeremutumesc frumos pentru apreciere!
Ștergerebuna,foarte frumoase versuri,,,citind,multe lucruri din trecut imi treceu prin minte....
RăspundețiȘtergereBuna,Mihaita! Multumesc pentru apreciere!
ȘtergereHei! Va urmaresc de ceva vreme poeziile. Imi puteti spune cu ce se ocupa o persoana ca dumneavoastra in viata de zi cu zi? Multumesc. Toata aprecierea mea!
RăspundețiȘtergere