despre mine

Fotografia mea
Piatra Neamt, Romania
'când iubeşti, Mâine e prea târziu...'' Oana Ostafi

Totalul afișărilor de pagină

vineri, 11 noiembrie 2011

trăiesc

Dar nu renunţ  să cuceresc versantul
din care m-am desprins ca un păcat
„ e zidul sfânt„ îngenunchează bradul
- atât de sfânt că nu m-a suportat
când te-am zărit vultur contur de noapte
scrutând în orizont un viitor
m-am dezlipit din steiul unui “poate”
spre cerul tău crezând că pot să zbor
cum de-am sperat că voi porni săgeată
în nori ce te-au ascuns de-al meu cuvânt
aripi n-aveau dorinţele-mi de piatră
alunecări de gânduri m-au înfrânt
izvoarele n-au vrut să-mi ştie setea
mi-e trupul bolovan de neuitări
înfipt în valea timpului aievea
rostogolit din vârful unui “ieri”
dar sper să pot pe crestele abrupte
de colţul unui „dacă„ să m-agăţ
să fiu pupila ochilor de munte
culorile uitării să le-nvăţ
în grotele speranţelor deşarte
îmi voi închide trupul pământiu
din coastele iubirii sfărâmate
te voi hrăni cu suflet cenuşiu
mai vreau să cred că sângele-mi va curge
setea de viaţă să mi-o domolesc
pe zidul sfânt un ochi voi fi ce plânge
izvoare amintindu-ţi că… trăiesc.

duminică, 6 noiembrie 2011

spre a trăi


Eu n-am iubit toamna vreodată 
oricat am vrut s-o fi iubit
prea verde-am fost crezând in soartă
când soarta  însăşi s-a smintit.

m-au zbuciumat haine vânturi  
un rece soare mi-au adus
m-am agăţat de crengi  şi gânduri
doar să rămân cu fruntea sus

am tremurat de întristare
ştiam că nu voi rezista
iubeşte-mă! strigam spre soare
el tot mai rar mă alinta

cu  fiecare strop de ploaie
m-am sfâşiat  în  amăgiri
azi, mai subţire ca o foaie
voi renunţa la  înfrunziri

mă vor purta suflări străine
în cine ştie câte zări
şi veţi uita curând de mine
cum sunt doar una din uitări

când vântul va-nceta să bată
din albe ceruri  de cleştar
vor curge-mpodobiri  în  zloată
pe chipul meu de chihlimbar

voi fi a lutului mireasă
când fulgi mă vor  îmbrătişa
de-ngheaţă sufletul, mi-l lasă
măcar voi fi... frunză  de nea.

bloguri vizitate

Translate