marți, 20 decembrie 2011

doar nori


e totul straniu, nefirească stare
şi nu sunt aripi ce mă prind în zbor
doar sufletul mi-l văd în aşteptare
nici n-am murit, nici nu mai ştiu să mor
cum mă desprind, mă port spre altă cale
deşi nu-i vis şi nici întâmplător
mi-e trupul vânt, mă risipesc rafale
cu doar un gând mă pot preface nor
zbor şi plutesc... bizară-nlănţuire
alţi nori mă cheamă, spre alt cer pornesc
din ochi împrăştii aşchii de lucire
mai pot să fulger tot pe cât iubesc
nu spun că-s gri şi nu aduc furtuna
ar fi ciudat cât încă suflet am
şi cât mai simt ...durerea mi-e totuna
nu cert în tunet şi nu-ţi bat în geam
ce nefirească pare depărtarea
dar când nimic nu mă reţine jos
renasc în ploi sau ploaia mi-e uitarea
a tot ce-am fost...ce tot fără folos!
rămân aici pe cât va fi să-mi fie
n-ai să-mi vezi urma-n tină prea curând
chiar de nu voi ploua o veşnicie
voi fi doar nori ...să nu mă porţi în gând.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu