târziu

sunt prea târzii şi doare...azi nu-ţi mai sunt ce-am fost

nu-s pată de culoare, doar beznă  fără rost

nu-mpodobi morminte...tăcerile de ieri

sunt prea târziu cuvinte, mi-e sufletul tăceri

nu-mi căuta iertarea,nici sensul nu-i mai ştiu

permite-mi depărtarea cât timpul nu-i pustiu

nu răscoli regrete, prea mult am îndurat

purtând dureri şi-n plete, senin întârziat

m-ai dezbrăcat de soartă, golită sunt de tot

nici vie nu-s, nici moartă,să mai  rămân nu pot.

nori sugrumând un soare, mi-e felul fără rost

o umbră pe cărare...pribeag făr-adăpost.

nu-mi cere înţelegeri, muţirea mi-a ajuns!

în viaţă sunt alegeri ce nu vor un răspuns...

pot doar să-mi număr paşii mergând în sens opus

las ce-am iubit in urmă şi nu regret ce-am spus.

cer doar să-mi fie timpul, cât ştiu să-l socotesc

ţie târziu ţi-e glasul... târziu şi nefiresc.