luni, 22 august 2011

şi merg...

ţinutul arid, fără zâmbet şi soare
şi ţărmul întins răscolit de-ntristare
betegi pescăruşi strânşi în braţe de spume
pe toate le uit ca pe-un film fără nume.

mi-e cântecul geamăt, apusul închide
speranţe-n bagajul tăcerii  sordide
regretul - un ţipăt certat de ţambaluri
alunecă-n vânt, ameţind piere-n valuri

sunt prinsă-n trăsura hazardului roabă
al vieţii birjar mână roibii în grabă
spre alte hotare trăi-voi absentă
cu inima-n lanţuri, în veci penitentă

şi merg fără gânduri şi merg mai departe
zâmbind, chiar de sufletu-mi prins în năvoade
se zbate în marea  respingerii tale
pierdut e oricum  în tăceri abisale.

şi plec... n-am niciunde să plec fără tine
dar nici să rămân nu mai pot în neştire
şi merg mai departe, departe de mare
las valul să-mi poarte iubirea spre zare.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu