Umbra mi-o pierd pe-un drum de ţară
-prin colburi drept podoabe-
de timp călcat
cu maluri creţe si urme de potcoave.
trec printre nori de fum;
aprinse, grămezi de amintire,
frunze cu aripile-nvinse
din plopi ce-mi stiu pornirea,
răniţi de vânt si trecători
cu ramurile frânte,
umbreau ieri fruntea-mi fără nori,
arsă acum de gânduri…
în linii strâmbe de căruţă
ghicesc ziua de mâine
o năduseală mă sărută
şi totu-i uscăciune.
un pas, al doilea
şi mă-mpiedic;
un bolovan de piatră
stă leşinat în drumul vieţii
cerşind un strop de apă.
în urmă-mi, firele copile
de praf stărnit în grabă
se prind în horă, fac vârtejuri
ca umbra să mi-o piardă.
O vrăbiuţă face-a ploaie
parcă-mi culege urma;
un strop timid, încă un altul
curând vor fi noroaie.
Pe rând, ca sunete de cuie
pe-o tablă aruncate
(căciula casei nimănuie),
glasuri de nori mă ceartă;
îngân vârtejuri obosite
în aşteptarea serii
mersul mi-e greu,
tălpile-ncinse
pe drumul întâmplării.
Târziu, un murmur de răcoare
şi mângâieri lichide
îmi strâng în braţe iertătoare
umbră şi trup livide.
de ce mi-a placut?
RăspundețiȘtergereeste un filmulet al vietii mele ,cu suisuri si coborisuri....
atit ...mai multe comentarii,ii limiteaza frumusetea
multumesc frumos pentru pasii pe drumul despre care-am povestit!
Ștergere