despre mine

Fotografia mea
Piatra Neamt, Romania
'când iubeşti, Mâine e prea târziu...'' Oana Ostafi

Totalul afișărilor de pagină

duminică, 21 august 2011

Fiţi oameni!


într-a pământului grădină,
cresc indivizi de plastilină
ce oameni par, în toată firea
doar controlată li-i gândirea.
Parcă o mână pricepută,
îi modelează, îi frământă,
inoculându-le principii
de care ei par foarte mândri.
Nu judecă ce li se spune
văd şi nu cred...
îmi  par legume!
nu ştiu şi nu-i interesează
cine şi cum cu ei jonglează...
vor doar atât cât e permis
nici  nu-şi visează propriul vis!
Marionete fără gânduri,
manipulate-n zeci de rânduri
de-aceeaşi mână nevazută
ce-i pregateşte pentru-o luptă
ce nici măcar nu le-aparţine
rămân supuse spre mai bine!
şi mâna cu experienţă
lucrează fără indulgenţă
întemeind falsă armată
din plastilină modelată.
veţi fi călcati dur în picioare,
de ce nu vă treziţi? Nu doare!
Deschideţi, astăzi, ochii minţii
nu mai trăiţi ca paraziţii!
Nu ascultaţi ce vă dictează,
păstraţi-vă gândirea trează!
Hai, asumaţi-vă decizii,
nu şchiopătând, ca invalizii!
nimeni nu spune ce-i mai bine
când judeci, riscu-ţi aparţine!
eu nu zic să vă răzvrătiţi
atâta doar, doar să  trăiţi
propria viata, propriul vis...
de vă e scris, citiţi ce-i scris!
veţi reuşi de încercaţi
numai avându-vă ca fraţi.
Cât veţi fi  inşi de plastilină
legume false în vitrină?
Fiţi oameni cum ştiaţi să fiţi
nu vă lăsaţi iar păcăliţi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

bloguri vizitate

Translate