Fiţi oameni!

într-a pământului grădină,

cresc indivizi de plastilină

ce oameni par, în toată firea

doar controlată li-i gândirea.

Parcă o mână pricepută,

îi modelează, îi frământă,

inoculându-le principii

de care ei par foarte mândri.

Nu judecă ce li se spune

văd şi nu cred...

îmi  par legume!

nu ştiu şi nu-i interesează

cine şi cum cu ei jonglează...

vor doar atât cât e permis

nici  nu-şi visează propriul vis!

Marionete fără gânduri,

manipulate-n zeci de rânduri

de-aceeaşi mână nevazută

ce-i pregateşte pentru-o luptă

ce nici măcar nu le-aparţine

rămân supuse spre mai bine!

şi mâna cu experienţă

lucrează fără indulgenţă

întemeind falsă armată

din plastilină modelată.

veţi fi călcati dur în picioare,

de ce nu vă treziţi? Nu doare!

Deschideţi, astăzi, ochii minţii

nu mai trăiţi ca paraziţii!

Nu ascultaţi ce vă dictează,

păstraţi-vă gândirea trează!

Hai, asumaţi-vă decizii,

nu şchiopătând, ca invalizii!

nimeni nu spune ce-i mai bine

când judeci, riscu-ţi aparţine!

eu nu zic să vă răzvrătiţi

atâta doar, doar să  trăiţi

propria viata, propriul vis...

de vă e scris, citiţi ce-i scris!

veţi reuşi de încercaţi

numai avându-vă ca fraţi.

Cât veţi fi  inşi de plastilină

legume false în vitrină?

Fiţi oameni cum ştiaţi să fiţi

nu vă lăsaţi iar păcăliţi!