miercuri, 31 august 2011

amor la pătrat

Într-o viaţă de şah, eu-pion, tu-nebun
ne-ntâlnim uneori pe un  colţ de pătrat,
între cer şi pământ
între negru şi alb.
Tu, nebun cum te ştiu şi îmi place să fii
mă-ncolţesti uneori,ca un gând de spion;
eu, pion agitat,
speriat de mutări,
mă retrag cu mult tact  în opusul pătrat,
din palatul de lemn, alb şi negru pictat.
Tu, nebun, mă găseşti 
şi te simti împărat;
eu, pion rătăcit pe o tablă de şah,
aş sări, dar nu pot, peste-un turn izolat…
fugărită de-un cal,
mă împiedic stângaci
de o muchie-n lemn, înălţată usor,
ajungând rostogol cu nebunul de braţ.
Tu, nebun arătos,
ce te crezi împărat,
minţi frumos ( la pătrat ) că-s regină pion
în amorul perfect, bicolor asortat,
un regat pentru noi de noi doi  inventat.

3 comentarii:

  1. o poezie cu un alt parfum, ghidus, revigorant, un joc de cuvinte si de emotii superb.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc,Nicu, pentru comentariu! ma bucura ca ti-e pe plac !

      Ștergere