despre mine

Fotografia mea
Piatra Neamt, Romania
'când iubeşti, Mâine e prea târziu...'' Oana Ostafi

Totalul afișărilor de pagină

marți, 19 iulie 2011

va fi un timp...

Va fi un timp când vom privi în urmă
şi ne vom îngrozi, văzând atâta ură.
Va fi un ceas  când suflete rănite
vor cere socoteală în fapte, nu cuvinte.

Sunt suflete curate, o, Doamne, care plâng 
sunt mii în jurul nostru şi suferă în gând...
dar noi strigăm întruna: „nu ştiu cum s-a-ntâmplat!”
rănind din nou cu vorbe... greu, însă, de iertat!

Uitam că suntem oameni şi slugă ni-i cuvântul.
Greşim, că suntem oameni, dar ne săpăm mormântul!
Şi-n ultima secundă, când n-avem pic de vlagă,
rugăm să ni se ierte greşeli de-o viaţă-ntreagă.

Sunt, totuşi, animale ce nu scot un cuvânt
zgârâie,muşcă, latră, dar nu rănesc atât!

dar oamenii nasc ură în loc să nască prunci
şi armă fac din vorbe, din fapte, răni adânci.

Vai, va veni o vreme când vom privi în spate
şi ne pedepsi cuvinte ce nasc moarte..

Nu merităm grăirea, uitând oameni să fim,
pentru că, prin cuvinte, noi împroşcăm venin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

bloguri vizitate

Translate