sfârşit

Te-am revăzut…
atât de tristă într-un colţ ascuns
stăteai pasivă-n întuneric
fugind...
de ochii lumii şi de timp
atâtea gânduri, amintiri si întrebări
te-au torturat!
şi-ai suferit…
le cunoşteai de la-nceput, le-ai aşteptat…
ai evitat acest moment
atât de mult!
cum te-au găsit, te-au devorat
dar nicio lacrimă n-a curs
din ochii tăi înfrânti, pierduţi
pusă la zid li te-ai predat
ce mai puteai spera?
într-un nou răsărit?
într-o a doua zi?
era târziu…
te-am revăzut
fără cuvânt, fără speranţă, fără timp
nemaiavând ce pierde
te-ai supus...
te-ai agăţat
cu ultimul efort
de singurul zâmbet rămas
de ultimul strigăt de dor
privindu-te-n  oglindă
tot ce-ai mai vrut : să fie-al tău
ultimul chip ce-l vezi
să poţi uita
că până şi durerea te-a abandonat!
să uiţi ce singură ai fost
de la-nceput…până atunci
de la-nceput...
mult prea târziu te-am revăzut
chiar şi  atunci doar am tăcut
cum n-am ştiut că pot să tac vreodată!
ce să mai spun?
erai  deja trofeu singurătătii...