Raspuns...

M-am tot gândit aseară, când tu m-ai întrebat
revăd scena neclară ...ştiu că am ezitat
şopteai o întrebare “spune-mi ce îti lipseşte?"
n-am sufletul o floare... dar, vai, se ofileşte
ai zis-o într-o doară, fără să fii atent
şi pentru-a mia oară, te  simt cât eşti de-absent
te-aş întreba, iubire, de-ţi pasă că exist
de când, deşi alături, tot timpul mi-ai lipsit
ghicind care-i răspunsul, mai bine nu te-ntreb
mai bine să nu aflu, decât să mi te pierd
dar cat lipseşte viaţa în tot ce construiesc
când nu-mi zăresc speranţa...şi totu-i nefiresc
implor împărtăşirea în simţuri şi în vis
cât cred în dăruire aşa cum ne-am promis
mai ştii? ziceai că-i veşnic un suflet pe pământ
de-l va purta iubirea în faptă şi cuvânt
ori, azi, privindu-ţi chipul, îţi spun...am obosit!
prea mult mă doare timpul de clipe părăsit
să-ţi spun că sunt slabita? oricum nu vezi că mor,
vreau să mă simt iubită...de dor să-mi fie dor!

dar cât eşti de departe de ţărmul astei lumi

mai mult prefer o moarte, decât promisiuni

nu rabd să piară timpul tot aşteptând un zbor

cât tu arunci cuvinte...de neiubire mor.