regretele nespuse, ascunse în grimase
îţi eclipsează chipul,în ochi mereu retrase
regretele sunt fluvii ce sapă ca în stâncă
formând peşteri în suflet, sub ochi,o urmă-adâncă
păreri de rău, regrete sau orişicum le-ai spune,
îţi sărăcesc trăirea furându-i câte-un mâine
ştirbesc din bucurie şi somnul ţi-l înghit,
nici zâmbetul nu poate opri acest cuţit.
te hăituiesc, te-nhaţă ca pe un miel cuminte,
oricât încerci a râde, privirea te dezminte
regretul e o cruce pe care-ai răstignit
liniştea şi seninul oricărui răsărit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu