n-ai inteles nimic...

N-ai inteles nimic...
Si nici nu ti-ai dorit...
Ai fost mereu grabit,
mereu nedumerit.
N-ai inteles nimic…
in infinite randuri…
de sens m-ai pustiit
tot refunzandu-mi gandul.
Fara de forma, simplu,
expus din primul ceas,
era precum e timpul
demult si fara glas...
Deschide-ti ochii bine
si sufletul deschide-l,
lasa-l sa te cunoasca
fara sa-i spui pe nume..
Ti-am zis de-atatea ori,
puterea lui exista…
de dinaintea lumii,
si inca mai rezista..
Dar am vorbit prea mult…
ce sens sa-ti mai explic?
Nu pot sa ma mai lupt
Cu morile de vant…
N-ai inteles nimic...
Si nu vei intelege…
Tu crezi doar ce e scris
Cu litera de lege!