“Mi-e dor de TINE”
am citit...
in treacat intr-o seara…
nu stiu de ce,
m-am inecat in lacrima-i amara...
nu era pentru mine scris
acel infrant cuvant...
dar a vibrat in suflet, stins,
ca frunza rupta-n vant…
“Mi-e dor de TINE”
ai strigat...
in urletele garii...
si te-ai pierdut, demult plecat,
demult cedat uitarii....
cui foloseste gandul trist
si trista lui chemare...
atata timp cat nu exist
in dorul ce te doare ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu