marți, 26 iulie 2011

încă un joc


cum fuge ghemul pe sub pat
urmat de un pisoi vărgat!
din colţ în colţ rostogolit,
boţul de lână s-a-ncâlcit
dar, motănelul antrenat
renunţă rar, doar e bărbat!
şi nu se lasă, îl întoarce
de zici că-i croitor dibace.
dar mai târziu, sătul de joc
îl zvârle colo, într-un loc
lângă ulcea şi-o păpuşă
pitite bine după uşă.
pe-atunci, eu doar un copilandru
râzând în hohot ca la teatru
m-am buzurlit că mâţu-n dungi,
cu năsuc umed, mustăţi lungi
s-a tolănit pe după sobă
fără să-mi lase timp de-o vorbă.
dar lui nicicum nu i-a păsat
de bisul meu şi-aplaudat
ca un actor mult prea smerit
nu m-a privit, n-a miorlăit,
doar s-a lungit pe soba veche
cu laba stângă pe-o ureche.
torcând domol al nopţii ritm
viteazul meu a adormit.
nu mult mi-a fost şi parcă-l văd
pe moşul Ene dinspre pod
împrăştiind un praf de somn
ce toropeşte orice om.
dar nu-nchid ochii un minut
că jocu-mi pare ne-ntrerupt
un ghem fugea de după uşă
pisoiul meu dup-o păpuşă
păpuşa după o ulcea
iar fuga nu mai contenea...
şi, totuşi, cine sforăia?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu