duminică, 17 iulie 2011

gol



căzând în gol
şi golul
peste mine
m-am sfărâmat
în cioburi de rubin
nicio culoare nu-mi venea mai bine
doar că  întregul  meu
nu ţi-a fost plin.
în prăbuşire anulam destine
nevrându-te străin intr-un trecut
dar printre pulbere de suflet
şi ruine
puteam renaşte
numai să fi vrut.
mai cad în gol
şi golul
peste mine
mă sinucid de-atâtea zeci de ori
în zori de zi
când vise fără mâine
îmi scriu cu rouă:
nu-i destul să mori!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu