Cerneluri mazgalite pe foaia-mi de tipar
sunt ganduri ne-mplinite, nascute in zadar
Par lumi neintelese, pierdute-n alt hotar
Doar timpului sa-i pese de-al lor mesaj bizar
Dar timpul, chiar de vede si chiar de intelege,
Nu poate sa le-accepte el numai le culege
Le strange intr-un cufar, iertate de-a lui lege
Le-ngroapa in uitare, nevrand sa le dezlege
Cerneluri mazgalite, in cufar ingropate
de lume si de lege, de prea mult timp uitate
Se zbat sa prinda forma…zadarnic se vor zbate
seci, fara-nsufletire, raman scrieri ciudate…
Au vrut sa strige lumii, sa fie ascultate
dar lumea nu le-aude si nu le da dreptate
dreptatea i-apartine doar celui in putere
ori, gandurile mele nu au nicio avere…
Sarace sunt si fade, prea triste, criticate
ganduri in hieroglife, in versuri desenate
de nostalgia vietii, de mine incurcate
din vremea tineretii, uitarii aruncate…
Cerneluri invechite, batrane si murdare
nu mai luptati cu timpul, timpul n-are rabdare
iar lumea n-are ochi, nici suflet nu mai are
ramaneti in tacere, absurde si bizare…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu