sâmbătă, 16 iulie 2011

furtuuna...

Am provocat furtuni intr-un pahar cu apa
si dup-atatia pumni si palme peste ceafa
deschid cate un ochi de teama sa descopar
ca ochii, gura, gandul  imi ceri sa le acopar.
Am inceput sa merg, ca un copil, nesigur
Si sa privesc in jur, sa vad daca sunt singur
Sa baigui un cuvant de teama ca se-aude
de spun un adevar, se pierde in niciunde.
Si plang in somn si-n noapte, cu glasul sugrumat
Si-ntr-un tarziu, paharul...paharul plin s-a spart
Si-a curs toata furtuna, s-a instalat in minte
Iar norii grei imi tuna si fulgera–n cuvinte
Si negre ganduri toarna peste intregu-mi cer
Si iar caut scapare...si ajutor iti cer...
Elibereaza-mi gandul de nori si tot potopul
Prefer sa fiu iar mut, sa fiu din nou miopul
Ce linistit isi vede de grija diminetii
si nu se teme-n veci de valurile vietii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu