Am evadat aseară
şi m-am ascuns prin maci
stăteam întinsă-n luncă,
sub sălcii, cu brotaci;
doar soarele obraznic
îmi iscodea privirea
iar vântul păşea paşnic,
din maci curgea iubirea...
mi-erau prieteni greieri
şi iarba printre pietre
calmul năştea în juru-mi
clipe de viaţă verde!
ce-aş priponi tot timpul
să-mi fac eternitate
din ora petrecută
în lunca de departe!
dar cum să evadez
din fiecare zi
din lumea fără crez
în lanuri purpurii?
să mă ascund sub sălcii
să mă răsfeţe maci
că plină sunt de gânduri
ca iarba de gândaci!
