duminică, 17 iulie 2011

in somn

Cat de simplu inceput…
Parca nici n-am fi stiut
Cum preschimba un sarut
Pacea noptii in tumult…
Si sub cerul de turcoaz,
cu al marii alb talaz…
mi-alintai ternul obraz,
plin de dor,de lacrimi ars...
Cum radeam ca doi copii…
Cum paream fluturi zglobii,
Alergand peste campii,
Noaptea-n orele tarzii…
Doamne, ce usor a fost...
Sa-mi schimbi visul fara rost…
Sa transformi totu-n frumos…
Sa-i dai vietii un folos…
Vesnic, doi indragostiti,
printre stele rataciti,
vom ramane fericiti,
chiar de-ar fi sa ne treziti...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu